—Cum merge treaba? I Ce mai faceți?
—Bine. Mulțumesc.

―Com va? Com està?
―Bé, gràcies.

Ce vi se întâmplă? Nu vă simțiți bine?

Què li passa? No es troba bé?

—Cum vă numiți?
—Mă numesc Isabel.

—Care este numele dumneavoastră?
—Numele meu este Pere.

―Què noms?
―Nom Isabel.

―Com es diu?
―Em dic Pere.

—Cine sunteți dumneavoastră?
—Sunt doamna Vidal.

―Qui és, vostè?
―Som la senyora Vidal.

—Ce este aceasta?
—Este un cadou.

―Què és això?
―És un regal.

—De unde ești?
—Sunt din Germania. Sunt din Maroc.
Sunt din Austria.

―D’on ets, tu?
―Som d’Alemanya. Som del Marroc. Som d’Àustria.

―D’on és, vostè?
―Som d’Anglaterra. Som d’Irlanda. Som d’Austràlia.

—El de unde este?
—Este din Franța. Este din Belgia.
Este din Algeria.

―D’on és, ell?
―És de França. És de Bèlgica. És d’Algèria.

—Voi de unde sunteți?
—Suntem din Insulele Canare. Suntem
din Ecuador. Suntem din Chile.

―D’on sou, vosaltres?
―Som de les Canàries. Som de l’Equador. Som de Xile.

—Ești mallorquin?
—Nu, sunt neamț. Nu, sunt marocan.
Nu, sunt austriac.

—Ești mallorquină?
—Nu, sunt nemțoaică. Nu, sunt
marocană. Nu, sunt austriacă.

―Ets mallorquí?
―No, som alemany. No, som marroquí. No, som austríac.

―Ets mallorquina?
―No, som alemanya. No, som marroquina. No, som austríaca.

—Ești din Menorca?
—Nu, sunt englez. Nu, sunt irlandez.
Nu, sunt australian.

—Ești din Menorca?
—Nu, sunt englezoaică. Nu, sunt
irlandeză. Nu, sunt australiană.

―És menorquí? 
―No, som anglès. No, som irlandès. No, som australià.

―És menorquina?
―No, som anglesa. No, som irlandesa. No, som australiana.

—Sunteți din Ibiza?
—Nu, suntem francezi. Nu, suntem
belgieni. Nu, suntem algerieni.

—Sunteți din Ibiza?
—Nu, suntem franțuzoaice. Nu, suntem
belgiene. Nu, suntem algeriene.

―Sou eivissencs?
―No, som francesos.  No, som belgues. No, som algerians.

―Sou eivissenques?
―No, som franceses. No, som belgues. No, som algerianes.

—Sunteți din Formentera?
—Nu, suntem din Insulele Canare. Nu,
suntem ecuadorieni. Nu, suntem chilieni.

—Sunteți din Formentera?
—Nu, suntem din Insulele Canare. Nu,
suntem ecuadoriene. Nu, suntem chiliene.

―Són formenterers?
―No, som canaris. No, som equatorians. No, som xilens.

―Són formentereres?
―No, som canàries. No, som equatorianes. No, som xilenes.

—Unde locuiți?
—Locuiesc în oraș. Locuiesc într-un sat.
Locuiesc la țară.

—Pe ce stradă locuiți?
—Locuiesc pe strada Nueva. Locuiesc
în Plaza Mayor (Piața Mare).

—Vorbiți catalană?
—Da, puțin. Nu foarte mult.

―Parla català?
―Sí, un poc.  No gaire.

Mă înțelegeți? Ce înseamnă asta?

M’entén? Què vol dir, això?

Cum? Ce spuneți?

Com? Com diu?

Ce spui? Ce dorești?

Què dius? Què vols?

Unde vă duceți? De unde veniți?

On anau? D’on veniu?

Sunteți sigur?
Într-adevăr?

N’està segur? / N’està segura? De veritat?

Când? De când?
Până când?

Quan? Des de quan? Fins quan?

Spuneți! Cu cine vorbesc? Din partea
cui?

Digui? Amb qui parl? De part de qui?

Hi ha cap dubte? Entesos?

—Îți place?
—Da, mult. Nu, deloc.

―T’agrada?
―Sí, molt. No, gens.

Se poate fuma? Se poate parca,
aici?

Que puc fumar? Que hi puc aparcar, aquí?

Știi să înoți? Știi să gătești? Știi să
vorbești catalană?

Saps nedar? Saps cuinar? Saps parlar català?